(gr. pais - copil; genesis — origine, naștere) — reproducere precoce, prin dezvoltarea partenogenetică a celulei-ou în stadii preadulte (embrioni, larve), ex. axolotul, unele diptere, trematode (viermele de gălbează etc.). Pedogeneza apare în urma dezvoltării mai rapide a organelor de reproducere, comparativ cu corpul. În esență, fenomenul este analog neoteniei, care indică o întîrziere a dezvoltării corpului comparativ cu organele reproductive (ex. unii amfibieni, care se pot împerechea în stadiul larvar). Fenomenele de pedogeneză au fost utilizate de unii zoologi pentru explicarea originii unor grupe de animale regresate în starea adultă, pornind evoluția filogenetică de la larvele lor rămase nealterate (ex. mormolocul tunicatelor se consideră că poate servi ca strămoș pentru Amphioxus etc.). V. NEOTENIE, PEDOMORFOZĂ.