(PULMON) (lat. pulmo) — organ al respirației la animalele vertebrate (la majoritatea animalelor). Este pereche, spongios și ocupă cavitatea toracică. În embriogeneză apare din epiteliul endodermal sub forma unor diverticule în partea ventrală a faringo-traheei. Fiecare plămân este alcătuit din lobi, lobuli, acini și alveole pulmonare, precum și dintr-o rețea sanguină (vene și artere) și una nervoasă. Aerul din mediul extern ajunge la plămân prin laringe și trahee, care se continuă prin bronhii intrapulmonare împărțite în ramuri din ce în ce mai subțiri; bronhiile intralobulare — bronhiole terminale și bronhiole acinoase — conduc aerul până la alveolele pulmonare la nivelul cărora (prin pereții alveolelor și a capilarelor sanguine) are loc schimbul de gaze: sângele venos (adus de arterele pulmonare) cedează CO2 și se încarcă cu O2 din aer, devenind sânge arterial (dus la inimă prin venele pulmonare). Aerul inspirat are circa 20% oxigen și circa 0,04% bioxid de carbon, iar aerul expirat are circa 16% oxigen și circa 4% bioxid de carbon. Sub o formă simplă, a apărut la unii pești, anterior apariției amfibienilor. La gastropode (melci), organul respirației (de origine ectodermică), care funcționează ca un plămân, este situat în peretele puternic vascularizat al mantalei.