Cele 46 molecule de ADN din nucleul unei celule umane diploide puse cap la cap ar alcătui o lungime de circa 2 metri.

J. Diculescu şi colab. (1983)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
PROTEINĂ

(gr. proteion — primul, întâiul) — substanță organică, cu structura macromoleculară, alcătuită din numeroși aminoacizi. Proteinele au proprietăți coloidale, fiind, în general, solubile în apă sau în soluții saline și coagulabile prin căldură. Foarte variabile ca tip, structură și funcții, ele sunt prezente în cantități apreciabile în toate organismele vii (acelulare și celulare), fiind componente esențiale ale substanței vii. Astfel, enzimele, anticorpii, pigmenții respiratori, substanța contractilă din mușchi etc. sunt proteine. Au caracter specific, deoarece diferă de la o specie la alta și uneori de la un individ la altul. Macromoleculele proteice sunt sintetizate de toate organismele vii în urma asocierii, prin legături peptidice (— CO — NH —); ele pot conține câteva zeci, sute, mii sau milioane de molecule din cele 20 tipuri diferite de aminoacizi proteici. Diverșii aminoacizi incluși într-o proteină diferă prin succesiunea și frecvența lor în lanțurile polipeptidice, fapt care asigură o varietate infinită acestor substanțe, dar care sunt aceleași pentru o anumită specie. Descoperirile privitoare la mecanismele sintezei proteinei, așa-numita funcție heterocatalitică a genei, fenomen care are loc la nivelul ribozomilor, au relevat faptul că toate caracteristicile lor sunt controlate genetic prin codul mARN, în prezența unor enzime specifice. Organismele autotrofe sintetizează proteinele din substanțe anorganice. Prin proteoliză catalizată de enzime (proteaze) proteinele se desfac în aminoacizii componenți. Pot fi proteine simple (holoproteide), când sunt formate numai din aminoacizi (protamine, histone, albumine, globuline, scleroproteine) și proteine conjugate (heteroproteide), când sunt formate dintr-o parte proteică și o parte neproteică (denumită grup prostetic), reprezentată de acizi nucleici, glucide, lipide, ioni metalici, vitamine etc. Din acest grup fac parte nucleoproteinele, glicoproteinele, lipoproteinele, cromoproteinele, fosfoproteinele etc. În celulele eucariote sinteza proteinelor are loc în interfaza ce precede mitoza și meioza, în principal, în perioada numită G1.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): PROTEINA