Celula este ultimul element morfologic al tuturor corpurilor vii și noi nu avem dreptul să căutăm activitatea vitală reală în afara ei.

R. Virchow (1898)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
RECOMBINARE GENICĂ

proces la eucariote care constă în schimbul de gene între cromozomii homologi cu loci heterozigoți în procesul reproducerii sexuate. Fenomenul este determinat de crossing over între gene linkage relativ apropiate și este indicat citologic de chiasmata observabile în profaza I a meiozei (în special în stadiul de diplonem); procentul de recombinare este utilizat pentru indicarea distanțelor relative dintre două gene situate în același grup linkage. Cercetările de genetică moleculară au relevat faptul că fenomenul recombinării, al crossing over-ului, poate avea loc și în cadrul genei, intragenic, între diferite unități de recombinare, denumite reconi. În organismele premeiotice (procariote) și la organismele la care, în ciclul vital, predomină haplofaza, recombinarea se realizează prin mecanisme care nu au la bază meioza și fecundarea. Astfel, la viruși, recombinarea sau schimbul reciproc de gene poate avea loc în urma infectării simultane a unei celule gazdă de către două sau mai multe tipuri ereditare diferite, mutante (infecție multipla), aparținând aceluiași virus. La bacterii, recombinarea genică poate avea loc prin: conjugare, sex-ducție, transducție și transformare. Recombinarea genică, alături de mutație, joacă un rol important în producerea variației genetice, contribuind la evoluția lumii vii. V. PARASEXUAL.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): RECOMBINARE GENICA