Biologii pot să privească virusurile, în mod practic, atât ca microbi excepțional de simpli, cât și ca substanțe chimice deosebit de complexe, întocmai după cum fizicienii recunosc lumina fie ca unde electromagnetice, fie sub formă crepusculară de fotoni, depinzând de context.

R. Dulbecco (1973)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
RINICHI

(lat. ren — rinichi) — organ principal de excreție la animalele vertebrate. Unitatea structurală și funcțională a rinichilor este nefronul alcătuit din corpuscul (ghem de capilare sanguine) și tub urinifer (cu segmentele: capsula Bowman, 2 tubuli contorți și ansa lui Henle), în care se realizează filtrarea sângelui și diureza (elaborarea și excreția urinii). Omul și mamiferele au câte doi rinichi, așezați în cavitatea abdominală retroperitoneal, de o parte și de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară. Rinichiul are forma asemănătoare bobului de fasole, în secțiune longitudinală distingându-se un înveliș extern sau capsula fibroasă, sub care se află zona corticală sau externă și zona medulară (tubulară) sau internă. În 24 de ore, prin rinichii omului trec in jurul a 1500 l sânge și se formează circa 1,25 l urină.