Ch. Sherrlington (1940)
Termen | Definiție |
---|---|
RUMEGĂTOARE |
animale mamifere erbivore caracterizate prin funcția de rumegare, care aparține unui subordin bogat Ruminantia (Selenodonta), din ordinul Artiodactyla (Paraxonia), cuprinde peste 200 genuri grupate în trei suprafamilii și anume: suprafamilia Tylopoda, căreia îi aparține familia camelide (cămila, lama etc.), suprafamilia Elaphoidea, căreia îi aparține familia cervide (cerbul, căprioara, elanul, renul etc.) și suprafamilia Tauroidea, căreia îi aparține familia bovide (cu subfamiliile: bovine, ovine, caprine, antilopine etc.) și familia girafide. Au dentiție caracteristică, incisivi (6) lățiți pe maxilarul inferior (obișnuit, lipsesc pe maxilarul superior) și măsele, iar stomacul este divizat în trei compartimente la camelide (stomacul este lipsit de foios) și în patru compartimente la celelalte rumegătoare și anume: rumen (erbar sau burduf), rețea (ciur), foios și chiag (stomacul propriu-zis). Acest stomac complex permite acumularea provizorie a hranei vegetale nemestecate (în primele trei compartimente sau prestomace), ca apoi masa de alimente să fie readusă la gură pentru remestecare — rumegare (printr-un șanț esofagian situat între cardia și foios), după care este din nou înghițită. Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): RUMEGATOARE
|