totalitatea oaselor din corpul animal. Oasele pot fi: lungi, scurte, plate (late) și mixte. Oasele lungi posedă două părți distincte: o parte mijlocie subțire, numită diafiză și două extremități denumite epifize. În structura diafizei dinspre exterior spre interior, de-a lungul axului longitudinal al osului, se găsește periostul (membrană conjunctiv-fibroasă și osteogenă), țesutul osos compact și canalul medular cu măduva osoasă. Epifiza are la suprafață un strat subțire de țesut osos compact care învelește masa principală reprezentată de țesut osos spongios în care se găsește măduva osoasă roșie. Oasele scurte, ca de altfel și cele late, posedă, înspre interior, țesut osos spongios, iar spre exterior țesut osos compact, acoperit de periost. Oasele au rolul de a susține greutatea corpului (coloana vertebrală, membrele), de protejare a unor organe (oasele cutiei craniene, ale cutiei toracice etc.), în mișcările corpului ca loc de inserție a mușchilor (oasele sunt organe pasive, iar mușchii sunt organe active, ale mișcării) și în depozitarea unor săruri (de calciu, fosfor etc.). Oasele, împreună cu articulațiile și mușchii, alcătuiesc aparatul de susținere și mișcare al vertebratelor.