Fiecare celulă duce o viață dublă: una autonomă, cu dezvoltarea sa proprie, și alta mediată, în măsura în care ea a devenit parte integrantă a unei plante. 
M. Schleiden (1870)
| Termen | Definiție |
|---|---|
| SPLINÄ‚ |
(gr. splen) — organ-anexă al aparatului circulator, cu rol hematopoietic și hematolitic, situat în cavitatea abdominală, fiind prezent la marea majoritate a vertebratelor. Substanța spleni... Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): SPLINA
|
| SPONGIOBLASTE |
(gr. spongia — burete; blastos — mugure) — 1. Celule epiteliale embrionare din care se vor dezvolta celule nevroglice, celule ependimare etc. 2. Celule mezenchimatice care secretÄ... |
| SPOR |
(gr. sporos — sămânță) — 1. Organ specializat de înmulțire sau de rezistență la plante. Obișnuit, are dimensiuni microscopice, fiind monocelular sau pluricelular, cu forme și st... |
| SPORANGIU |
(gr. sporos - sămânță; anggeion — vas) — structură specializată, de forma unei capsule, sau celulă în care sunt produși spori asexuați (ex. la ciupercile ficomicete). |
| SPOROCIST |
(gr. sporos - sămânță; kystis — vezică) — stadiu în formarea sporilor la protozoare; stadiu larvar la trematode (plathelminți) care urmează stadiului de miracidium și care se pet... |