Termen | Definiție |
---|---|
STATOBLAST |
(gr. statos — staționar; blastos — mugure) — corpuscul specializat pentru reproducerea asexuată la briozoare (clasa Bryozoa — Ectoprocta; polizoare), adaptat să reziste condiții... |
STATOCIST |
(gr. statos - staționar; kystis — vezică) — organ, sub formă de veziculă, la multe nevertebrate (gasteropode, celenterate, viermi etc.), cu funcția de a percepe poziția corpului în s... |
STATOCIT |
(gr. statos - staționar; kytos — cavitate) — 1. Celulă care conține statoliți. 2. Celule, din conul de creștere al rădăcinii, care conțin grăunciori de amidon. |
STATOLIT |
(gr. statos - staționar; lithos — piatră) — 1. Incluziuni de grăunciori de calciu, nisip sau substanțe secretate, conținute de statocist, care stimulează, celulele senzoriale în ... |
STEGOCEFALI |
(gr. stego — a închide, a rezista; kephale — cap) — ordin de amfibieni fosili, apărut în perioada devoniană, cu dezvoltare maximă în carbonifer (era paleozoică); se caracterizau pr... |