(lat. stolo — lăstar) — tulpină târâtoare, care în dreptul nodurilor dezvoltă rădăcini și tulpini, dând naștere prin separare la noi indivizi (ex. căpșun, pir etc.). La ciuperci, o hifă târâtoare care poate da naștere la un miceliu aerian și rizoizi sau haustori etc. La sifonofore, axul coloniei care poartă cormidiile. La unele celenterate, ramură tubulară orizontală din care apar zooizi noi prin înmugurire.