(GASTER, VENTRICULUS) (gr. stomachos) — 1. Organ sub formă de sac în cadrul tubului digestiv la vertebrate. 2. Cavitate internă cu rol de rezervor și digestiv la nevertebrate. Stomacul variază mult pe scara animală. La om, reprezintă o porțiune dilatată a tubului digestiv din regiunei abdominală, cuprinsă între două orificii: cardia (spre esofag) și pilor (spre duoden). Structura sa constă din patru tunici: o seroasă (peritoneul visceral, la exterior), o musculoasă, o submucoasă și mucoasa stomacală (la interior) prevăzută cu plici gastrice. În corionul mucoasei se găsesc numeroase glande gastrice care secretă acid clorhidric, pepsină, mucină, lipază, labferment ș.a. În stomac, alimentele sunt depozitate un timp scurt, în care acestea suferă transformări fizico-chimice importante. Astfel, alimentele (bolul alimentar și apoi chimul stomacal) sunt supuse unor mișcări și frământări prin contracțiile stomacului (mișcări peristaltice și peristolice) și amestecării cu diversele secreții ale glandelor din mucoasă, care contribuie la realizarea digestiei gastrice. În această fază, are loc o degradare parțială a alimentelor, în timp ce digestia intestinală transformă alimentele în substanțe absorbabile și asimilabile.