Pe drept cuvânt se poate spune că, în realitate un animal aerian nu trăiește în aerul atmosferic, peștele în apă sau un vierme tericol în nisip. Atmosfera, apele, solul reprezintă abia al doilea înveliș în jurul substratului vieții, apărat de lichidul sanguin, care circulă pretutindeni, formând o primă incintă în jurul tuturor particulelor vii.

Cl. Bernard (1850)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
STOMAC

(GASTER, VENTRICULUS) (gr. stomachos) — 1. Organ sub formă de sac în cadrul tubului digestiv la vertebrate. 2. Cavitate internă cu rol de rezervor și digestiv la nevertebrate. Stomacul variază mult pe scara animală. La om, reprezintă o porțiune dilatată a tubului digestiv din regiunei abdominală, cuprinsă între două orificii: cardia (spre esofag) și pilor (spre duoden). Structura sa constă din patru tunici: o seroasă (peritoneul visceral, la exterior), o musculoasă, o submucoasă și mucoasa stomacală (la interior) prevăzută cu plici gastrice. În corionul mucoasei se găsesc numeroase glande gastrice care secretă acid clorhidric, pepsină, mucină, lipază, labferment ș.a. În stomac, alimentele sunt depozitate un timp scurt, în care acestea suferă transformări fizico-chimice importante. Astfel, alimentele (bolul alimentar și apoi chimul stomacal) sunt supuse unor mișcări și frământări prin contracțiile stomacului (mișcări peristaltice și peristolice) și amestecării cu diversele secreții ale glandelor din mucoasă, care contribuie la realizarea digestiei gastrice. În această fază, are loc o degradare parțială a alimentelor, în timp ce digestia intestinală transformă alimentele în substanțe absorbabile și asimilabile.