R. Virchow (1898)
Termen | Definiție |
---|---|
SUBSTANŢE DE CREŞTERE A PLANTELOR |
(REGULATORI DE CREŞTERE A PLANTELOR) — substanțe implicate în reglarea atât a diviziunii celulare (creșterea plantei), cât și în diferențierea noilor celule. Cercetări recente, determinate mai ales de realizarea in vitro a culturilor de celule și regenerarea din celule a unor plante întregi, au condus la importante elucidări privind rolul regulatorilor de creștere la animale și plante. Astfel, în contrast cu hormonii animalelor vertebrate, produși de celulele glandelor endocrine, care sunt secretați direct în circuitul sanguin și realizează, de la distanță, unitatea organismului, substanțele de creștere a plantelor nu sunt produse în celule glandulare specializate, ci în celule în plină diviziune. Apoi, la un organism animal vertebrat, formarea organelor se încheie odată cu embriogeneza, în timp ce plantele păstrează chiar și în stare adultă capacitatea de creștere prin mărirea și diferențierea celulelor produse de diviziunea celulară în zone meristematice. Din cauza acestor deosebiri esențiale hormonii animali funcționează, practic, ca regulatori ai creșterii în timpul embriogenezei, după care ei sunt implicați in menținerea organismului adult și adaptarea acestuia la schimbările mediului. Spre deosebire, substanțele de creștere a plantelor (nu hormoni) sunt implicate pe parcursul întregii vieți a organismului vegetal, mai degrabă în reglarea diviziunii celulare și diferențierea în țesuturile embrionare, decât în reglarea funcțiilor și integrității plantelor adulte. Totuși, oricare eveniment survenit in viața unei plante: rata de creștere sau starea latentă (repausul hibernal), inițierea înfloririi sau diferențierea sexului, cantitatea de fructe, creșterea sau coacerea fructelor, tuberizarea, pierderea frunzelor (abscizia), înrădăcinarea sau senescența frunzelor (îmbătrânirea: pierderea clorofilei, a proteinelor și desprinderea frunzei) sunt afectate, într-un fel sau altul, de substanțele de creștere. Răspunsul la prezența substanțelor de creștere depinde în ultimă instanță de tipul de celulă care a primit stimulul. Specificitatea răspunsului este fixată în celulă ca urmare a programului anterior de dezvoltare. Diviziunea, creșterea și diferențierea celulară sunt influențate de următoarele substanțe de creștere: auxine (acidul 3 — indolilacetic — AIA), gibereline (GA), citokinine, etilena (substanțe efectori) și abscisine (acidul abscisic — ABA); substanțe inhibitorii. Din analiza schimbărilor survenite în cantitatea de enzime din celulă în urma tratamentului cu substanțe de creștere, se desprind două concluzii: prima, fiecare substanțî de creștere poate, în aparență, în condiții similare, să regleze sinteza ARN celular (și probabil, de asemenea și sinteza ADN și, respectiv, diviziunea celulară); fiecare substanță de creștere poate regla activitatea a două sau a câtorva enzime hidrolitice. V. HORMON. Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): SUBSTANTE DE CRESTERE A PLANTELOR
|