procesul prin care informația genetică transcrisă din ADN în molecula de mARN trece în citoplasmă, unde, după ce se asociază cu ribozomii (v.POLIRIBOZOM), specifică secvența de aminoacizi în noile proteine. Cunoașterea procesului translației a devenit posibilă după descifrarea structurii codonilor din moleculele de mARN și descifrarea structurii anti-codonilor specifici din moleculele de tARN. Cele două structuri sunt complementare. Ori, complementaritatea între anticodonul din tARN și codonul din matricea de mARN asigură încorporarea aminoacidului pe care-l poartă complexul aminoacil tARN în lanțul polipeptidic. Reacția între mARN și tARN constă de fapt în citirea, traducerea, descifrarea sau decodificarea de către anticodonii de pe tARN a codului mARN, ceea ce duce în final la „poziționarea” aminoacizilor într-o succesiune specifică, dictată de mesajul genetic purtat de mARN (din poliribozom). În general, într-un anticodon ultima bază de la capătul 5' al anticodonului (descifrarea începe cu capătul 3' al anticodonului) nu are o stabilitate obligatorie, spre deosebire de ceilalți doi nucleotizi (dinspre capătul 3’) care trebuie să aibă o mare stabilitate. Aceasta permite ca ultima bază din anticodon să „oscileze” și să se poată împerechea și cu alte baze din poziția a 3-a a codonului.