R. Remak (1899)
Termen | Definiție |
---|---|
UREOTELIC |
(gr. ouron — urină; telos — capăt) - excreția azotului ca uree, ex. amfibienii adulți, mamiferele etc. Ureea apare ca deșeu final și la peștii cartilaginoși, ex., la calcan, foarte ... |
URETER |
(gr. oureter) — conduct pereche, membranos, care transportă urina (prin mișcări peristaltice) de la rinichi (bazinet) la vezica urinară sau cloacă. |
URETRĂ |
(gr. ourethra, din ouron — urină) — conduct cu conformație diferită la cele două sexe, prin care se elimină, la exterior, urina din vezică (la mamifere). La mascul, servește și pent... Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): URETRA
|
URINAR |
(lat. urina) — organe asociate cu producerea și excreția urinei: rinichi, uretere, vezica urinară și uretra. |
UROBILINĂ |
(gr. ouron - urină; lat. bilis — bilă) — pigment brun-roșcat din urină C33H42N4O6. Rezultă din dehidrogenarea urobilinogenului. Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): UROBILINA
|