(lat. ventriculus, dim. de la venter — pântec, stomac) — cavitate sau cameră, de dimensiuni reduse (ex. în inimă sau creier); 1. Ventriculele inimii sunt cavități cu pereții formați din mușchi caracteristici — miocardul ventricular — și care au rolul de a pompa sângele în artere. La unele grupe de animale, inima are un singur ventricul (pești și amfibieni), iar la altele două (păsări, mamifere; la acestea ventriculul drept trimite sângele prin artera pulmonară în plămâni, iar ventriculul stâng trimite sângele prin aortă în corp); 2. Ventriculele cerebrale sunt cavități în interiorul creierului vertebratelor pline cu lichid cerebrospinal.