CI. Bemard (1869)
Termen | Definiție |
---|---|
AMFIBIENI |
(BATRACIENI) (gr. amphi – ambii, amândoi, dublu; bios – viață) – clasă de vertebrate tetrapode, care ocupă un loc intermediar între pești și vertebratele tetrapode terestre (reptile), adaptate (în funcție de stadiile din ciclul vital) atât pentru viața în apă, cât și pe uscat (amfibii). Cuprinde forme actuale sau dispărute. În timpul evoluției au fost primele vertebrate (stegocefalii) care au populat uscatul (în paleozoic, spre sfârșitul devonianului), fiind primii descendenți din pești (crossopterigieni); au avut o dezvoltare deosebită la sfârșitul paleozoicului (în carbonifer și permian) și începutul erei mezozoice (în triasic). Primii amfibieni au fost strămoșii reptilelor, din care au apărut mamiferele și păsările. Amfibienii au pielea golașă, umedă, puternic vascularizată, mușchi diferențiați, schelet adaptat vieții terestre (cutie craniană, coloană vertebrală, centuri – scapulară și pelviană – membre anterioare cu patru degete libere, membre posterioare cu cinci degete unite printr-o membrană interdigitală), inima tricamerală. Se înmulțesc în mediu acvatic; sexele sunt separate; fecundația este, în general, externă, unirea gameților (spermatozoizi și ovule) făcându-se prin intermediul apei; larvele (mormolocii) devin adulți prin metamorfoză, având în stadiul larvar respirație branhială, iar în stare adultă o respirație pulmonară și tegumentară (cutanee; respirația pulmonară este insuficientă); în principal, insectivori. Amfibienii sunt reprezentați de două ordine: Urodela (caracterizat prin prezența cozii – urodele: salamandra, tritonul, proteul) și Anura (caracterizat prin lipsa cozii – anure; broaștele). |