Dacă unii au considerat acum câțiva ani că epoca de aur a marilor descoperiri în biologia moleculară a fost depășită, cea mai recentă, aceea a genelor „divizate”, arată că, din contra, ideile cele mai solid înrădăcinate sunt deschise discuțiilor și că organizarea vieții este chiar mai neașteptată și mai pasionantă decât s-a putut imagina.

A . Danchin & P. Slonimski (1956)

Francesco Redi

Francesco Redi – adversar convins al teoriei generației spontanee (1626-1697)

Francesco Redi s-a născut la Arezzo în anul 1626 și a murit la Pisa, în 1697. Încă din copilărie a îndrăgit natura și la maturitate a devenit un talentat și înzestrat cercetător, dornic de a cunoaște direct și nu din cărți tainele naturii.

Renumitul naturalist și medic Francesco Redi și-a dedicat întreaga activitate explicării unei probleme mult dezbătută în biologie și anume: problema generației spontanee a viețuitoarelor.

El își începe primele observații și cercetări studiind modul de apariție a ”viermilor” (larvelor) pe diferite alimente în descompunere, ca în final să explice și să demonstreze adversarilor săi, că pe alimentele acoperite ”viermii” nu apar, deoarece insectele nu au posibilitatea să își depună ouăle, din care iau naștere ”viermii” și care reprezintă un stadiu larvar. Pe baza acestor experiențe, Redi dă o lovitură puternică adepților ”teoriei generației spontanee”, susținută în lucrările filosofilor antici și chiar ale contemporanului său Gassendi.

Francesco Redi arată că larvele insectelor pot trăi pe fructe sau chiar în sucurile plantelor, reușind la început să dea o explicație justă apariției galelor pe frunzele de stejar, care ar lua naștere în urma înțepăturilor produse de insectele care își depun ouăle la locul înțepăturii în frunză. Dar ulterior el renunță la această idee, explicând că galele reprezintă niște fructe speciale, create de natură, și că din „sucurile lor vii” apar ouă din care ies larvele și apoi insectele mature.

Francesco Redi, în ultima perioadă a vieții sale, studiază viermii paraziți intestinali de la om, pisică, cerb, cine, păsări răpitoare, șerpi, șopârle, pești, observându-le organizarea internă și structura organelor de înmulțire, în general. Descoperă la speciile amintite ouăle lor și trage o concluzie eronată, că în unele cazuri viermii paraziți pot apărea și direct din sucurile vii ale animalelor-gazdă.

Ținând seama de concluziile la care a ajuns, Francesco Redi, constatăm că manifestă numeroase inconsecvențe, dar reușește să depășească ideea puternic înrădăcinată a apariției spontane a viețuitoarelor, devenind un adversar convins al acestei idei precum și al adepților ei.

Cercetările sale experimentale au însemnat un puternic progres față de concepțiile mistice, care erau propagate în rândul publicului larg de unii oameni de știință din acea perioada, Francesco Redi prin munca sa demonstrând inexistența generației spontanee.

Prev Next
paracelsus

Paracelsus (1493—1541) întemeietorul medicinii experimentale.  Paracelsus, pe numele adevărat Theophrastus Bombastus von Hohenhein s-a născut la Basel. Contemporan cu Luther, din a cărui fire dârză şi fanatică...

Read more