Virusul poate fi privit, pe planul „esenței” sale, ca un sistem în care „viul și „ne-viul” se întrepătrund într-o unitate dialectică a contrariilor. Lumea virusurilor poate fi concepută, deci, ca un moment al continuității și discontinuității dintre materia „vie” și „ne-vie“. 
M. Georgescu & Maria Mateescu (1978)
| Termen | Definiție |
|---|---|
| INDEHISCENT |
(lat. in — nu; dehiscent — a se deschide) — (despre fructe), care nu se deschide la maturitate (ex.: nuca, cariopsa, achena etc.), semințele rămânând închise în pericarp fără a fi... |
| INDEMN |
(lat. in - nu; damnum — pagubă) — noțiune ce relevă lipsa de infecție sau de îmbolnăvire a unui individ sau unei populații; neîmbolnăvit de viruși, bacterii etc. |
| INDUCERE |
(lat. inducere — a conduce spre) — acțiunea sau procesul care cauzează apariția unui fenomen, unei substanțe etc. |
| INDUCEREA POLIPLOIDIEI |
producerea experimentală a unor organisme care în celulele somatice posedă trei sau mai multe seturi de bază de cromozomi sau genomi (3x, 4x, 5x etc). Dublarea seturilor de cromozomi... |
| INDUCTOR |
(DEREPRESOR) -substanță care determină inducția; substanță chimică (moleculă mică specifică; proteică) care combinată cu o moleculă represor o schimbă în formă inactivă, permiț... |