ADN-ul este substanța ereditară - materialul genetic, substratul chimic al eredității atât la virusuri cât și la sistemele biologice celulare.

L. Gavrilă (1981)

Teofrast

teofrast parintele biologieiTeofrast (370—285 î.e.n.) s-a născut în oraşul Eres din Insula Lesbos.

Încă din tinereţe a fost atras de filosofie, fapt pentru care vine să studieze la Atena, unde devine discipolul lui Aristotel. După moartea acestuia, Teofrast este cel care moşteneşte biblioteca sa, cu cărţile şi manuscrisele lucrărilor proprii, ca şi Grădina botanică din Lycaion, care a reprezentat un important loc de studii botanice.

Teofrast publică în cariera sa peste 200 de lucrări din diverse domenii: estetică, metafizică, psihologie, politică, botanică şi zoologie.

Din analiza acestor lucrări se constată caracterul, în general, materialist al concepţiei lui despre lume.

În primele sale lucrări se observă tendinţa unor interpretări metafizice, foarte asemănătoare dascălului său, Aristotel, dar meritul său deosebit este acela că pe măsura aprofundării unor domenii, în special al botanicii, Teofrast a mers pe drumul său propriu, pe calea studiului concret şi aprofundat al plantelor.

Teofrast este considerat cel mai mare botanist al antichităţii.

Cele mai numeroase lucrări publicate sunt din domeniul botanicii, iar dintre acestea sunt cunoscute în prezent: „Cauzele plantelor", prima sa lucrare apărută pe timpul lui Aristotel şi „Cercetarea plantelor” considerată lucrarea sa cea mai valoroasă, în care abordează probleme de morfologie şi ecologie a plantelor. Ea cuprinde nouă cărţi, şi anume:

Cartea I – „Părţile plantelor şi morfologia lor”; cartea a Il-a – „Îngrijirea copacilor”; cartea a IlI-a – „Descrierea copacilor de pădure“; cartea a IV-a – „Plante din ţări străine şi bolile plantelor”; cartea a V-a – „Pădurea şi utilizarea lemnului”; cartea a VI-a – „Despre arbuşti şi despre flori“; cartea a VIl-a – „Despre legume, zarzavaturi şi îngrijirea lor”; cartea a VIII-a – „Despre graminee, leguminoase şi agricultură”; cartea a IX-a – „Despre ierburile medicale”.

Partea cea mai mare a lucrării o consacră descrierii a peste 500 de specii sau grupe de specii, prezentate sub forma denumirilor populare, care cu uşurinţă pot fi identificate după exactitatea diagnozei date.

El elaborează un sistem de clasificare a plantelor, care s-a folosit până în secolul al XVIII-lea.

În afara subiectelor de taxonomie, în lucrările sale, el abordează şi studiul anatomiei şi morfologiei plantelor, unde încearcă să stabilească o graniţă între lumea vegetală şi cea animală. Teofrast, spre deosebire de Aristotel, arată că plantele nu se pot compara cu animalele, deosebirea lor esenţială constă în aceea că la animale numărul părţilor este acelaşi, pe când la plante, acest număr este variabil. Cu un spirit de observaţie remarcabil el descrie amănunţit diferitele părţi componente ale plantelor, ca: rădăcina, tulpina, frunza, floarea şi fructul.

În această perioadă de început a ştiinţelor biologice, este primul care a reuşit să-şi formeze o idee clară despre înmulţirea sexuată la plante şi animale. Deşi descrie polenizarea încrucişată la unele plante, cum ar fi: curmalul, smochinul, se pare că el nu era convins că procesul sexual este comun tuturor plantelor, nesesizând legătura dintre flori şi fructe. Teofrast se referă, de nenumărate ori, la prezenţa plantelor bărbăteşti şi femeieşti, dar nu se referă la sexe. Face o analogie cu oamenii, şi anume: tipul bărbat prezintă o piele închisă, arsă de soare, cu corpul tare, musculos, de aceea copacii cu coaja mai închisă, cu lemnul tare erau socotiţi masculini, iar cei cu lemnul moale, alb, feminini. Această idee a dominat până în secolul ai XVII-lea, când Camerarius a dovedit existenţa sexelor la plante.

Un loc important în studiile sale îl ocupă problemele de ecologie a plantelor strâns legate de necesităţile practice, de utilizarea plantelor în diverse domenii. Iată ce spune Teofrast în Cartea a V-a:

„Să încercăm în acelaşi fel să povestim despre materialul forestier, despre natura fiecărui copac, când trebuie tăiat, pentru ce prelucrare este bun, care copac se prelucrează greu şi care uşor. Să ne ocupăm şi de alte probleme care intră în domeniul unei asemenea cercetări”.

Dealtfel, întreaga lucrare „Cercetarea plantelor“ este consacrată, întrebuinţării şi prelucrării fiecărei specii forestiere în parte.

Observaţiile sale ecologice l-au condus la o concepţie generală, foarte justă asupra transformării plantelor; astfel el arată că „ele iau în mod spontan altă înfăţişare, independentă de vreo schimbare produsă în climă”.

Teofrast poate fi considerat pe drept cuvânt „părintele botanicii, universale”, care a făcut primele observaţii şi studii morfo-taxonomice şi ecologice asupra plantelor, lăsând generaţiilor viitoare un material faptic important pentru evoluţia şi progresul ştiinţelor botanice.

Prev Next
miguel-servet

Miguel Servet (1511—1553) - descoperitorul micii circulații. S-a născut în anul 1511 la Villanuera în Navara. Fiu al unui notar, se înscrie de timpuriu la Universitatea din Saragosa unde studiază matematicil...

Read more

Biologi români