Diviziunea celulară nu ar fi altceva… decât un dispozitiv de întinerire.

Emil Pop (1960)

Conrad Gesner

Conrad Gesner

Conrad Gesner (1516—1565), marele naturalist, medic filolog și bibliograf elvețian s-a născut în anul 1516, la Zurich. Părinții săi erau săraci. Ei au murit când Conrad Gesner era încă copil. Educaţie i-a dat unchiul său Zwingli, care nu era bogat şi nici prea învăţat. Se părea că din acest băieţaş nu putea ieşi nimic altceva decât un mic meşteşugar. Nu-l încânta nimic, nici frumoasa uniformă de ostaş, nici clinchetul pintenilor, nici bogăţia.

De mic a fost pasionat însă de ştiinţă.

Datorită sprijinului permanent acordat de unchiul său, el urmează studiile teologice la Zurich şi le continuă la Strasbourg şi Bourgas, unde este atras de medicină şi ştiinţele naturale.

Înfruntând toate greutăţile vieţii cu o mare voinţă şi îndârjire a reuşit la vârsta de 21 de ani să termine cursurile universitare şi să obţină titlul de profesor de limba greacă.

După o scurtă şedere în Franţa, la Paris, se întoarce în anul 1534 din nou la Zurich, unde a fost obligat să-şi câştige existenţa, funcţionând ca învăţător la o şcoală elementară, până când a reuşit să obţină o nouă bursă, necesară continuării studiilor de medicină.

În anul 1540 îl găsim ca student la medicină în Montpellier, apoi îşi termină studiile în anul 1541 la Basel, devenind medic.

După primii ani de activitate reuşeşte să elaboreze şi să publice lucrarea intitulată „Biblioteca universală” care reprezintă un catalog complet al tuturor manuscriselor greceşti, romane, ebraice etc. În curând însă se plictiseşte să tot înveţe din clasicii dispăruţi şi de aceea începând cu anul 1541 tânărul medic şi naturalist încearcă o nouă pasiune şi anume aceea de a sistematiza toate animalele şi plantele cunoscute până la acea dată.

Conrad Gesner nu se rezumă numai la inventarierea plantelor şi a animalelor culese din lucrările înaintașilor săi, ci personal a străbătut Alpii, Italia de Nord, Franța, ajungând până la Marea Adriatică şi în regiunea Rinului. În cursul acestor călătorii purta cu sine, alături de mapele de ierbar şi botaniere, şi borcanele pentru animale.

Examinând şi alegând plantele uscate din ierbare, el se convinge că oricât de bun şi complet ar fi un ierbar, acesta rămâne mult în urma plantelor vii. Acest lucru l-a determinat ca pe banii săi să amenajeze o mică grădină botanică în oraşul Zurich, permanent vizitată şi lăudată de naturaliştii vremii.

În această grădină el a făcut observaţii şi experienţe, a studiat caracterele plantelor, examinându-le cu atenție sub toate aspectele, numărând staminele, pistilurile, petalele, depistând unele caractere de diferențiere între plantele care prezentau o înfățișare asemănătoare.

Concomitent cu studiile botanice el își amenajează un laborator de zoologie, în care colecționează numeroase schelete, animale întregi, împăiate şi pârți conservate din animalele colecționate. Acest laborator al lui Gesner a constituit primul muzeu zoologic din lume.

Pe baza consultării lucrărilor înaintașilor săi și a experienței personale, el reușește să-și însușească vaste cunoștințe cu caracter enciclopedic din diverse domenii ale științelor naturii și medicale, publicând lucrări de mare valoare pentru evoluția științelor biologice.

Cea mai renumită lucrare a sa este „Historia animalium” (Istoria animalelor), care reprezintă o enciclopedie zoologică, în cinci volume, în care autorul include toate noțiunile de zoologie, acumulate în timp de diverși naturaliști până în acea perioadă. Primul volum al acestei lucrări apare în anul 1551, iar ultimul volum a fost publicat în anul 1587, după moartea sa.

Fiecare volum din lucrare cuprinde descrierea animalelor în ordinea alfabetică, deși autorul arată că acesta nu este un criteriu științific, dar l-a preferat, deoarece în taxonomie domnesc atâtea incertitudini.

Cele cinci volume ale lucrării sunt:

I – Mamifere;

II – Patrupede ovipare;

III – Păsări;

IV – Pești şi animale acvatice;

V – Şerpi şi insecte.

Fiecare animal este descris în felul următor:

- denumirea animalului în diferite limbi, vechi şi moderne: latina, franceza, italiana, germana, engleza, ebraica, greaca, persana. Astfel, el lămurește pentru prima dată problema sinonimiilor, ușurând recunoașterea animalelor;

- indică locul de origine și arealul de răspândire geografică a animalului;

-descrierea morfologică externă şi noțiuni de structură internă;

- citează numeroase date despre biologia animalului, locul unde trăiește, unde se mişcă etc.;

- indică numeroase date practice privind utilizarea animalului pentru muncă, pentru valorificarea produselor obținute de la el în alimentație, în medicină.

Această renumită enciclopedie zoologică cuprinde uriașa muncă depusă de autor pentru a lăsa posterității o operă valoroasă şi utilă pentru continuarea şi îmbogățirea cercetărilor biologice. Aproape două secole, această lucrare a constituit ghidul maselor de naturaliști şi învățați amatori, constituind un fel de „Brehm“ al zilelor noastre. (Brehm – autorul unui tratat de zoologie)

Gesner, ca și ceilalți naturaliști ai timpului, fiind influențat de clericalismul catolic, de scrierile mistice ale scolasticilor, nu încadrează omul în regnul animal, așa cum făcuse Aristotel, ci îl consideră ca o ființă aparte, fără nicio legătură cu animalele.

Dintre interpretările greșite este şi aceea cu privire la originea peștilor şi a păsărilor, care ar fi luat naștere din fructele căzute din copaci în apă și pe pământ.originea peștilor şi a păsărilor, conform Conrad Gesner

Analizând clasificarea regnului animal dată de Gesner în „Historia animalium” observăm că ea cuprinde de fapt grupele lui Aristotel, dar intervenind cu unele modificări, el dă naștere la numeroase confuzii.

Astfel, cetaceele sunt plasate împreună cu peștii, iar șerpii sunt scoși din grupul lor natural.

Fragmentarea grupelor mari de animale în grupe mai mici determină, de asemenea, apariția unor greșeli de încadrare sistematică.

Cu toate aceste greșeli, Conrad Gesner reușește ca prin concentrarea întregului material zoologic, într-o singură lucrare, să contribuie la ușurarea studiilor ulterioare și la o evoluție mai rapidă a științelor biologice.

Prev Next
emil-pop

Emil Pop, (1897—1974) întemeietorul palinologiei româneşti. Marele savant român s-a născut la 13 aprilie 1897 la Alba Iulia unde urmează şcoala primară. Studiile liceale le termină la Braşov în 1915. În anul 1...

Read more

Biologi români