Celula eucariotă este un multiplu al celulei procariote.

R. J. F. Taylor (1979)

Miguel Servet

Miguel Servet - descoperitorul micii circulatii

Miguel Servet (1511—1553) - descoperitorul micii circulații. S-a născut în anul 1511 la Villanuera în Navara.

Fiu al unui notar, se înscrie de timpuriu la Universitatea din Saragosa unde studiază matematicile, astronomia şi limbile antice (greaca, latina, ebraica). Mai apoi emigrează repede din patria sa natală, din dorinţa de a studia dreptul şi teologia la Universitatea din Toulouse.

Lipsit de ajutorul material al familiei este nevoit să-şi câştige de foarte tânăr existenţa, fapt pentru care se angajează ca secretar, în 1525, în serviciul lui Juan Quintana, confesor al lui Carol Quintul.

În suita acestuia călătoreşte în Italia şi Germania în anii 1529 şi 1530.

Pentru a-şi păstra independenţa în gândire şi acţiune, părăseşte suita imperială şi postul de secretar al lui Quintana. Începe o viaţă foarte grea pentru Servet. Existenţa şi-o asigură prin munca de corector în tipografii. Totuşi, cu o energie şi-o pasiune deosebită, desfăsoară o fecundă activitate.

Vine la Paris şi studiază medicina, având magiştri renumiţi. Unul din maeştrii săi îl citează printre asistenţii care îi erau de un deosebit ajutor la efectuarea disecţiilor.

Putem presupune că studiile sale asidue în domeniul anatomiei şi disecţiile pe care le efectua erau făcute nu pentru a-l pregăti să devină un medic oarecare, ci pentru fundamentarea concepţiilor sale filosofice, în combaterea unor dogme ale religiei catolice, pe care se hotărâse să le supună focului criticii.

Mintea sa vie, spiritul critic, caracterul său tranşant îl pun şi aici în opoziţie iremediabilă cu scolasticii Universităţii din Paris. Şi sub motiv că ar fi profesat „astrologia judiciară”, se depune împotriva lui o plângere la înalta Curte de Justiţie din Franţa, care-l obligă să părăsească Universitatea.

În anul 1531 se află la Basel, unde publică lucrarea „De Trinitate erroribus“ (Erorile trinităţii), prima lucrare teologică a timpurilor moderne în care este atacată dogma divinităţii lui Cristos. Această critică este făcută de Servet de pe poziţiile panteismului.

Doctrina lui Servet a făcut un mare scandal obligându-l să-şi schimbe numele în cel de Villanova şi să plece în Franţa.

În anul 1535 îl găsim din nou în Franţa la Lyon, unde cercetează şi adnotează ediţia aflată sub tipar a “Geografiei” lui Ptolomeu, apoi revine la Paris, unde în anul 1537, publică o interesantă lucrare medicală „Syruporum universa ratio” (Tratatul raţiunii universale) în care atacurile violente împotriva medicinii uzuale şi a concepţiei galenice îi aduc noi proteste şi fac să crească animozităţile universitarilor scolastici faţă de gândirea critică a lui Servet, fiind pentru a doua oară obligat să părăsească Parisul.

Se angajează din nou într-o tipografie din Lyon, ocupându-se cu corectarea şi adnotarea Bibliei, a cărei nouă ediţie se pregătea; aproape un an practică medicina la Charlieu, lângă Lyon.

În anul 1553 publică lucrarea „De christianismi restitutio” (Restaurarea creştinismului) în care expune ansamblul concepţiilor sale teologice de tendinţă panteistă, apelând la argumente izvorâte din anatomia şi fiziologia corpului omenesc, îndeosebi a micii circulaţii.

Dar, căutând în sălile de disecţie argumentele trebuincioase, Servet descoperă mica circulaţie. Şi iată cum o descrie:

Trecerea sângelui din jumătatea dreaptă a inimii în cea stângă nu se face cum se credea, în general, prin perete, ci pe o cale cu totul neobişnuită şi mai lungă, şi anume prin plămâni. Acolo, în trecerea de la artera pulmonară în vena pulmonară el capătă o culoare mult mai vie. În plămâni el se amestecă cu aerul inspirat, iar aerul expirat îndepărtează impurităţile sângelui. În sfârşit, complet amestecat cu aerul, el este atras de către ventriculul stâng în timpul dilatării acestuia, gata să devină spirit vital.

 Miguel Servet considera că sufletul se află în sânge, că ar fi chiar sângele. Deci, pentru a şti cum se formează sufletul, trebuie să vedem cum ia naştere sângele, trebuie să ştim mişcarea lui; şi astfel de la concepţia despre formarea sufletului, el trece pe planul căutărilor materiale, al constituirii sângelui, al mişcării acestuia, ajungând la descoperirea circulaţiei pulmonare. El arată în acelaşi timp netemeinicia versiunii oficiale, galenice, a circulaţiei interventriculare, venind o dată în plus în conflict cu părerile lui Galen, considerate de biserica catolică drept adevăruri de necontestat.

Miguel Servet, dorind să lovească cât mai puternic în adversarul său Calvin, afirmă după cum s-a mai spus că sufletul se găseşte în sânge, şi pentru a dovedi aceasta, şi-a formulat ideile sale privind organizarea sistemului circulator. Aceste idei cuprindeau greşeli, dar şi mult adevăr.

Pentru curajul său, Miguel Servet a plătit cu viaţa. El a căzut în mâinile lui Calvin, din ordinul căruia, la 24 octombrie 1953, a  fost ars pe rug împreună cu cărţile sale, fără niciun fel de dispută sau discuţii, fiind învinuit ca eretic.

Analizând cu atenţie ideile şi opera lui Miguel Servet, constatăm că a fost un mare medic umanist care a combătut medicina scolastică, şi prin descoperirea circulaţiei pulmonare a fost precursorul lui W. Harvey.

 

Prev Next
emil-pop

Emil Pop, (1897—1974) întemeietorul palinologiei româneşti. Marele savant român s-a născut la 13 aprilie 1897 la Alba Iulia unde urmează şcoala primară. Studiile liceale le termină la Braşov în 1915. În anul 1...

Read more

Biologi români